Unfinished story part 2

(click pentru part 1)



Era el?Sigur nu era doar imaginatia ei -care in ultima vreme ii juca feste?
-Esti in regula?
-Aaa … nu … adica … da … cred … nu stiu …
Inainte sa mai poata sa’i spuna alte stari, acesta ii acoperi buzele intre’un sarut lung prin care ii demonstrase cat de mult avea nevoie de ea, cat de mult i’a dus dorul buzelor.
-Mi’a fost dor de tine, ii spuse ea.
-Si mie ingeras ... si mie.
-Mi’ai promis ca ma vei suna in fiecare zi, ce s’a intamplat?
-Imi pare rau, am avut multa treaba si prea putin timp.
-Important este ca esti aici … ca in sfarsit te pot strange in brate.
A fost cea mai calduroasa imbratisare pe care a primit’o … se simtea atat de bine in bratele lui, si’ar fi dorit sa ramana asa pentru toata viata.
De ce ii era de ajuns sa il priveasca pentru ca ochii sa i se lumineze? De ce se simtea protejata in preajma lui? Se simtea atat de bine langa el incat timpul parea sa se scurga fara oprire iar secundele zburau mai repede ca de obicei, timpul nu mai avea valoare, nu mai conta, nu mai era important.
Cat de bine se simtea acum cand el insfarsit s’a intors, s’a intors pentru ea, pentru ca ii era dor de ea, pentru ca avea nevoie de ea la fel cum avea si ea nevoie de el. Era in culmea fericirii, se simtea pe deplin implinita si pentru prima data in ultimele saptamani s’a trezit odihnita si plina de energie, dornica sa traiasca, sa viseze, sa spere … sa petreaca tot weekendul alaturi de el, sa uite de griji, probleme ,lume … sa fie doar ei doi, departe de munca, stres si de aglomeratia orasului … departe de tot. Desigur, trebuia sa’l convinga sa lase munca deoparte, sa se relaxeze macar pentru un weekend. Stia ca va fi dificil, dar spera sa reuseasca, stia ca munca era importanta pentru el, dar si ea era, si ea avea un loc in viata aglomerata si incarcata pe care acesta o ducea, un loc foarte bine plasat, foarte important, spera sa fie mai importanta decat munca lui, insa el nu era de aceasi parere. Nici macar nu a avut ocazia sa’i adreseze doua vorbe, nici nu a avut sansa sa incerce sa’l deconecteze de munca pentru ca el era deja plecat cand ea se trezise. Eforturile ei de a ramane treaza si de a’si privi partenerul toata noaptea esuasera si in cele din urma a adormit, chiar mai mult decat intentiona'se si cand se trezise, el nu mai era, fapt care a dezamagit’o. Stia ca era egoista, dar macar atat merita, sa se trezeasca langa el dupa ce nu il mai vazu’se de saptamani bune. Spera ca atunci cand se va trezi el va fi langa ea, insa ca de obicei, astepta prea mult de la o persoana pentru care munca este atat de importanta, uneori avea impresia ca era mai importanta decat ea . Nu avea de gand sa provoace o cearta pe tema aceasta, nu’i gasea rostul. Ca de obicei el reusea sa evite certurile. Tot timpul se intreba de ce lucrurile nu mergeau niciodata conform planului atunci cand se afla in preajma lui? De ce parea intotdeauna atat de stapan pe situatie? De ce mereu avea o scuza? De ce niciodata nu reusea sa’I spuna ce avea pe suflet? Defapt, cum putea sa se certe cu el cand acesta ii zambea atat de dulce, cand o strangea in brate cu atat de mult drag, cand o facea sa se simta atat de speciala? De ce daca se intelegeau atat de bine? Cel putin asa credea ea, el insa nu era de aceasi parere. A gasit un bilet de la el in care scria :
“Draga Selly,
Sper ca intr’o zi ma vei putea ierta, sper ca pe viitor sa intelegi ca asa era cel mai bine pentru mine, pentru tine, pentru amandoi. Nu am avut suficient curaj pentru a’ti spune asta si tu mai bine ca nimeni sti ca eu ma exprim mai bine in scris, insa se pare ca nici asa nu ma descurc prea bine. M’am intors pentru a’ti spune adevarul insa nu am avut curaj, de aceea ti’am lasat acest bilet. Am primit o oferta de muca pe care pur si simplu nu puteam sa o refuz, tu sti ca munca e foarte importanta pentru mine. Cum puteam sa’ti spun ca te las din nou singura, insa de data aceasta pentru 8 luni? Crede’ma nu am avut suficient curaj pentru a’ti indura privirea. Imi pare rau daca te’am dezamagit, sper din tot sufletul ca vei gasi puterea pentru a ma ierta.
Cu dragoste,
Jake “

Just smile and forget

Tot ce trebuie sa faci este sa zambesti si sa uiti ... sa te prefaci ca nu te'a durut, sa schimbi durerea pe fericire ... lacrima pe un zambet.

Ce rost are sa suferi atat??Ce rost mai are?

Cand te simti rau si crezi ce nu se poate intampla ceva mai grav pe lume gandeste’te ca sunt milioane de lucruri mai grele. Gandeste’te ca unele personae si’au pierdut acoperisul deasupra capului, gandeste’te ca sunt probleme mult mai grave, ca se intampla lucruri mult mai rele in lumea asta.

Nu vreau sa par indiferenta la suferita ta, dar nu e sfarsitul lumii si tot ceea ce nu te omoara te face mai puternica.

Inainte de a cauta pe cineva sa te consoleze pune’te in fata oglinzii si fa’o tu.

Cine te cunoaste mai bine decat tine??Cine poate sa iti doreasca binele daca nu tu??Cine este capabil sa te inteleaga mai bine decat te poti intelege tu??

Nu exista nu pot … exista doar nu vreau, daca tu nu faci tot posibilul sa treci peste, nimeni nu va putea face asta in locul tau.

Nu te astepta ca prietenii sa decida in locul tau, prietenii adevarati nu ar face asta niciodata, ei pot doar sa te indrume, sa’ti de’a sfaturi, sa’ti spuna punctul lor de vedere, sa’ti expune detalii pe care tu, poate le’ai trecut cu vederea sau pe care le’ai ignorant, insa decizia trebuie sa o iei tu.

Doar tu poti decide ce doresti pentru tine, doar tu poti eveda din inchisoarea in care te afli, tu esti cea trebuie alege … tu ce vei alege??Sa ramai inchisa in tine, sa suferi, sa te distrugi, sau sa iesi, sa strigi cat poti de tare, sa scapi de tensiune, sa zambesti, sa uiti si sa o iei de la capat.

Viitorul tau depinde de tine si de alegerea ta …  asa ca viseaza la ceea ce vrei sa visezi, du’te acolo unde vrei sa mergi, fi ceea ce vrei sa fi, ai doar o viata si o oportunitate pentru a face tot ceea ce vrei si’ti propui, si nu uita, nu iti pierde timpul cu cineva care nu vrea sa si’l piarda cu tine.