Travel

…Stau pe bancheta si ma uit pe fereastra … o priveliste oarecum interesanta, spun oarecum pentru ca easte cam aceasi … o sosea, doua trei masini, cativa copaci , si cam atat.

…In tren nu se afla prea multa lume, insa destul de multa pentru a ma deranja … cum a facut soarta in asa fel  incat, fiind atat de multe locuri libere, un grup de 6 oameni mai in varsta s’a gandit:”ce ar fi sa ne asezam aici?” … culmea , un nene s’a asezat chiar langa mine, pe bancheta :-j [am impresia ca trage cu ochiul in caietul meu … bine ar fi, poate asa citeste si se simte stanjenit si se muta altundeva]

Schimband subiectul, deja am fost data disparuta de colega mea ;)) se mirase ca nu am ajuns inca, avand in vedere ca este 8:10 :D.Se pare ca a ramas azi fara compania mea, atat la scoala cat si la revista … nu e nici o problema, se poate obisnui cu idea:-“[defapt nici nu are de ales ;))]

De cand nu am mai calatorit cu trenul am si uitat cat de plictisitor poate fi drumul, mai ales ca atat eu cat si sora mea suntem prea adormite iar cheful nostru de ras inca nu s’a trezit din somnul sau de frumusete.

Imi pierd sirul ideilor din cauza “vecinilor” din stanga care au inceput sa joace carti si sa faca galagie … dupa cum spuneam mai devreme …[ cred ca persoana care s’a asezat adineauri cu mine pe banca a citit din caiet si astfel s’a simtit stanjenit si a plecat ;))]

Intorc privirea catre fereastra , se pare ca s’a oprit trenul in statie si singurul lucru interesant pe care il zaresc este joaca a doi catelusi jucausi care in ciuda frigului zburda fericiti si alearga catre toate persoanele care coboara din tren, avand in vedere cat de putini sunt, treaba lor nu e foarte grea …

Pe langa sunetele ce le scot “vecinii” si trenul [care ulterior si’a continuat traseul] se aude putina muzica pe care o asculta sora  mea in casti … va imaginati ca nici ea nu vrea sa mai auda “prietenii” nostrii dinstanga.

Parca am fi la cazino … nu spun ca ma deranjeaza ca joaca, dar nu cred ca s’ar supara nimeni daca ar da volumul putin mai incet, ar fi chiar perfect.

Aceasi plictiseala, acelasi peisaj, pana vom cobora din tren nu cred ca vom avea parte de ceva nou, sper insa ca “vecinii” sa se potoleasca … totusi e bine ca nu s’au asezat langa noi doua piti :)) atunci chiar ca mi se parea acest drum fara sfarsit, dar inca mai este timp :)).

…

La capitolul acesta am avut parte de noroc, nu s’a mai asezat nimeni langa noi si am ajuns cu bine la destinatie :D

Acum urmeaza drumul catre casa :D, insa de data aceasta avem parte de “vecini” mai calmi, inafara de tipul nervos din drapta care butoneaza leptopul ca disperatu’ .

A mai trecut inca o zi, acum ma pun sa dorm pentru ca sunt foarte obosita, am avut inspirata idee de a’mi lua cizmele cu toc … si avand in vedere ca toata ziua am mers … acum ma plcang de picioare …

So …