...

Stau si privesc in oglinda inimii mele ... zaresc milioane de zambete, rasete inocente , amintiri frumoase, persoane importante, momente de neuitat ... tristetea isi are si ea locul ei in postare.

Atunci cand credeam ca nu mai am nici o sansa sa trec peste ti'ai facut aparitia.Timid si cu pasi mici ... treptat si fara graba.Am ajuns sa uit de probleme si sa'mi dau seama ca atunci cand o usa se inchide ... o alta se deschide in locul ei.

Tu m'ai indrumat sa deschid acea usa si vreau sa iti multumesc pentru asta.Poate ca exagerez insa acesta este adevarul.

M'a simt in largul meu cand vorbesc cu tine si ma faci sa pierd notiunea timpului.M'am obisnuit cu prezenta ta alaturi de mine ... insa acum ... unde esti?

Ai aparut ca soarele dupa furtuna ... iar acum te'ascuns dupa nori.

De ce?

Cred ca mi'e dor de tine ... cred ca am nevoie de tine.Vreau sa'ti aud din nou glasul.

Vreau sa iesi dintre nori si sa ma mangai cu razele tale.Vreau sa te vad ... sa'ti zambesc ... sa te tin de mana ... sa te strang in brate ... sa ies din monotonia ce ma inconjoara de cand ai disparut.

Acum realizez ce'mi lipsea ... imi lipsea glasul tau ... rasul tau ... vorbele tale.

Cred ca inima mea iti rezerva un loc ... insa mi'e teama sa nu'l refuzi.

Mi'e teama ca te'am lasat sa astepti prea mult in spatele usii pe care mi'ai deschis'o ... ma tem ca te'ai plictisit sa astepti ... mi'e frica pentru ca nu'ti mai faci aparitia.

As vrea sa te caut ... dar mi'e teama ca nu te voi gasi ... as vrea sa te sun ... dar mie teama gandindu'ma ca nu'mi vei raspunde.

Prefer sa astept ... insa mi'e teama sa las timpul sa treaca.

Daca citesti postarea si te identifici printre randuri ... te rog ... cauta'ma tu pe mine.